Prezentarea localității Bedeu

Bedeu se numără printre sătuțele județului Hajdu-Bihar .

Localitatea este situată lîngă frontierul României. Se află pe teritoriul istoric Bihor, în partea mijlocie a regiunii Tiszántúl, regiunea Berettyó-Crișuri,  șesul Bihor,  la o distanță de 20 km de Berettyoujfalu, 5 km de Biharkeresztes. Nu are cale ferată, dar  are cale publică, pe acel drum Debreținul e la 45 de minute.

Circulația este asigurată prin cursa de autobuze. După tradiții orale, Bedeu este o localitate datorită din era Arpad.  Denumirea localității a devenit din nume de persoană cu denumirea maghiară a numelui, ca nume de alintare a prenumelui Benedek. În formă scrisă pentru primadată a figurat într-un registru de impozit din anul 1552. Satul este posesiunea episcopei din Oradea, până-n sec.XX-lea. În timpul reformei un scurt intervol de timp este posesiunea fiscală ( 1506-1732)

În această perioadă în sec.XVI-XVII-lea majoritatea populației a trecut la religie proteștantă, și a avut biserică reformată organizată. În timpul cotropirii turcești, Bedeul a ars de două ori,iar populația a fost deportată. Localitatea a fost populată după 1711. La fapt datorită ce referă și potirul cu inscripția „Ecclesia Cumana-Hung”.În 1735 la Bedeu  au locuit 15familii maghiare. De la începutul secolului al XVIII-lea a început emigrarea românimii, din munții Bihor. Care erau de religie reformată sus amintită s-a contopit cu populația româna, în perioada recesămîntului Bedeul e considerat ca localitate românească. În jurul anului 1799, populația Bedeului a devenit greco-catolică, din anul 1781 s-au registrat în registul stării civile.

(Aceste documente în cursul anilor s-au pierdut,eventual în urma evenimentelor lupte de cel de-al doilea război mondial s-au nimicit)

În anul 1778, Bedeul a fost comună de greco-catolică dovedită de ștampila comunității bisericești. Biserica de azi a fost construită cu donația de 40 de mii de forinți a lui Saul (prepost) din Oradea între anii 1845-52, până atunci slujbele bisericești s-au aficiat în vechea biserică, construită înainte de convertire. Motivul rebotezării a fost următorul prepostul orădean s-a angajat la construirea bisericii, și a promis, să o să le dea pământ bedeuanilor, dacă o să treacă la religia greco-catolică.

Viața religioasă este desfășurată în biserica construită în anul amintit. Turnul bisericii în anul 1891 au înălțat, în 1929 acoperișul l-au schimbat cu ardezie și tiniche.

În comună din anul 1840 funcționează școală, la-nceput activitatea instructiv-educativă s-a desfășurat strict în limba română, mai tîrziu în urma legii școlii populare din 1868 elevii bedeuani au învățat într-o școală așa unită elementară mixtă, cu caracter greco-catolic, cu limba de predare maghiară-română.

De la începutul secolului al XX-lea se datează stabilizarea primei familii de țigani, care au sosit din Ardeal, și cu care comuna a devenit localitatea populată de trei naționalități.

Cele trei naționalități au trăit și au lucrat împreună, unii pentru alții.

Trăiesc în cea mai mare pace, înțelegere, toleranță de aportenență confesională.

Secolul XX este  era conviețuirii pașnice româno-ungaro-țigano la Bedeu. Amintirile la fel dovedesc că n-au existat conflicte între trei naționalități, chiar și în epocile cele mai periculoase, grele au ținut unii cu alții. După primul război mondial situația satului s-a schimbat, a devenit localitatea transfrontieră. Bedeul a format o „ insulă”română în Bihorul    Csonka (Ciung) a ajuns în periferie , s-au întrerupt relațiile economice, culturale, exterioare. Între celedouă războaie mondiale școala (în 1922) și biserica (în 1940) a devenit cu limba de predare maghiară.La Bedeu în totdeauna modul de trăi a fost asigurat de producția agricolă, după reforma agrară din anul 1945, s-a schimbat viața localnicilor. Au primit pământ, iar încetul a pornit mișcarea cooperatistă, care a contribuit la asigurarea traiului până la schimbarea sistemului. Cu alegerile locale din anul 1990 s-a restructurat autoguvernarea din Bedeu. În anul 1994 alegerile locale minoritare s-a ființat în localitate autoguvernarea minoritară română, dat fiind că satul și-a păstrat caracterul românesc. La acel lucru  a contribuit și faptul că din anul 1948 la școală învățământul din nou se desfășoară în limbile română și maghiară.

Locuitorii  comunei sunt în majoritate vîrstnici și scade treptat efectivul populației. În anul 1960 a fost cel mai ridicat număr locuitorilor bedeuani, iar de atunci scade în continuu. Migrațiunea a fost mai accentuată  în anii 1970. Satul a fost părăsit de tineri cu capacitate de muncă, locuitorii calificați la un nivel ridicat. Decesul localnicilor din an în an depășește numărul nașterilor.Numărul actual al populației este …… de persoane. Majoritatea populației  încearcă să-și asigure rostul vieții din agricultură crescînd numărul gospodăriilor  micilor producători. Accent deosebit primește identitatea românească , folosirea limbii române, învățământul minoritor.Ca scop important se poate aminti că sa format o grupă mixtă, care se ocupă cu păstrarea culturii de naționalitate. În comună trăiesc oameni cu soartă grea , care duc o luptă grea cu natura, mediul, ca să-și asigure condițiile de a trăi, care în ciuda izolării de limbă și-n zilele noastre au reușit  să-și păstreze identitatea de naționalitate .

În ciuda posibilităților restrînse comuna noastră se dezvoltă prosperă. Atașamentul de satul natal e dovedit, și faptul că satul își „ produce”intelectualitatea. La școală  și la grădiniță sunt angajate numai cadre didactice locale. Poate nu mai există o altă asemenea localitate in țară,care cu o populație așa de mică se poate mîndri cu o comună natală foarte multor intelectuali de origine țigană. Indiferent de naționalitate, din aceasta comună se trag foarte multepersonalități semnate și recunoscute în întreaga țară .

Suntem siguri, că  Bedeul este o culoarepe paleta țării, fără care patria și poporul nostru ar fi mai cenușiu.